Tinerețe, haine grele! Ce se plâng bătrânii de viața grea de la 90 ani, dar ce greu ne e și nouă când ne bate maturitatea la ușă.

Foaie verde și-o lalea, m-am visat la casa mea!
Am trecut din vis la fapte și am făcut-o și pe asta. Deși, dacă ar fi să mă întrebi pe mine, mi-aș fi dorit să pășesc în ea cu dreptul.

Să vezi...
Am încercat pentru început să-mi programez o chirie la fel ca tot omul, că oricum statul ăsta la "casa mea" era o operațiune de câteva luni, iar bugetul nu era tocmai săltăreț și nici nu dădea semne că se înmulțește prea curând.
Noroc pe capul meu... Pe Facebook n-am găsit nimic! Asta era cea mai ușoară alternativă de găsit o casă la vremea respectivă.
Mă tot gândeam dacă se mai merită să duc programul până la capăt, dacă să o iau la pas. Am mers pe vorba altora, că lasă că o să fie bine. Coordonatorii zâmbeau larg și erau convinși că o să ajung la fața locului și sigur, sigur găsesc ceva.

M-am pornit la drum, am ajuns prin apropierea destinației și timp de câteva zile m-am plimbat ca șoarecul pe întuneric, m-am pierdut pe străzi cu GPS-ul activ, dar am reușit să găsesc și câteva oferte. Deci s-a meritat.
În cele din urmă a ieșit soarele și pe strada mea. Un posibil candidat a apărut cu o ofertă destul de bună. Frumos era dacă ni s-ar fi spus toate detaliile de la bun început, dar să zicem că am făcut din mălai o poleială de aur și că aveam nevoie mare de acel loc, așa că n-am stat mult pe gânduri.

A venit apoi și ziua mutării. Ne-am echipat conștiincios de la primele ore ale dimineții, fericiți că în sfârșit ne luăm zborul. Ce să vezi?! Camera programată era deja ocupată de două suflete rătăcite, aflate Dumnezeu știe unde prin lume.

Apăruse în scenă și candidatul doi, un străin frustrat și nemulțumit de situația cu pricina, dar care totuși dorea să ajute oamenii normali, așa cum păream și noi.
Ne-a dus să vedem alt culcuș, puțin cam răfuit, un adevărat șantier în lucru, dar cică treaba avea să se îmbuneze pe parcurs. Ne-am dat acordul și câteva zile mai târziu aveam să ne mutăm la "casa noastră".


Se făcuse seară. Ne-am scos bagajele din mașină și le-am urcat sus. Băieții care s-au oferit să ne ajute își luară tălpășita, așa că rămânea să ne instalăm. Eu, blondă isteață din fire, eram deja echipată cu tot felul de "cosmetice" dezinfectate. Știam ce mă așteaptă!

Noi ne-am luat doar o cameră din apartament. Pe lângă noi mai erau trei indivizi întunecați ca noaptea și mai blegi decât 3 blonde la un loc.
Pâi să vezi... Când am intrat în camera noastră era dezastru complet. Praful și murdăria stăteau la bârfă cam de un secol, și pe clanța ușii, și pe dulapuri. Erau atât de impunătoare divele astea încât, când am acționat perpendicular pe mușchii dumnealor, din negru-verzui, ușile și mobila căpătau o strălucire orbitoare. Îmi putem vedea și chipul, mai ceva ca într-o oglindă. Aplauzele să meargă, vă rog, la faimoasa soluție cu amoniac!

Ne gândim mai apoi să băgăm mâncarea în frigider. Grasuțul meu începe tiptil să se deplaseze către bucătăria minunată. Dă să intre, se clatină puțin din toate încheieturile și vede marea baltă ce acoperea jumătate din bucătărie. Doi din prea întunecații casei apar și ei la post. Ce să facă ei? Apucă de mop să dea găleata deoparte. Și fleoșc a fost, să înnotăm din nou, zic!
Vina cade la Miss. Centrala Termică din care se scurgea apa, într-un bol de circa doi litri. Am căutat și eu priza să o scot din funcțiune sau măcar un buton de "somn ușor". Centrală mai misterioasă n-am văzut, căci nu avea în dotare nimic din cele menționate mai sus. O fi fost vreo tehnologie nouă?

Grasuțul n-a scăpat de companie nici la baie. Cei doi ne păzeau mai ceva ca pe comoara piraților.
La baie altă minune. Merge lumina, nu merge lumina. Un fel de "e fantoma, nu-i fantoma".
Revenind la camera noastră, ușile balconului aveau un decor prea splendid. Câteva fisuri atacau la sănătatea integrală a urechilor și cea a maselelor noastre. Simțeam cum Beethoven încearca să-mi șoptească un refren și era întrerupt de protestele din centrul țării.
Fâl fâl, fâl fâl! Uite-așa cânta!

Ofuscați din cale-afară, proprietarul nu avea a doua zi decât o singură opțiune: fie banii înapoi, fie un loc normal. De mustruială clar n-a scăpat!
În acea a doua zi, distinsul ne-a dus să vedem o altă casă, unde ne-am și mutat și unde stăm și în prezent.
Era fix ce ne doream: o garsonieră mică, liniștită, totul numai și numai al nostru.


Și aici e distracție mare! În primele zile chiar am făcut țurțuri în dosul nasului. Pereții sunt foarte reci și doar două aeroterme pot să ne mai încarce cu câteva grade. Când vine vorba să facem baie e o adevărată aventură. Avem la dispoziție doar 10 minute, maximul infinitului, să poți face un duș așa cum trebuie. Sau am putea începe bucată cu bucată, azi o mână, mâine un picior, și tot așa până ce trece săptămâna și reușești să te speli complet. Și fix atunci când vrem să facem baie se lasă un frig de îngheață apele. Și așa aerotermele noastre merg de dimineața până seara. Când se mai dezgheață, în reprize, scot un sunet de zici că oftează și râgâie nea Vasile în acelaș timp.

Am făcut-o și pe-a meseriașii și am înfundat găurile prin care circula aerul din bucătărie în baie si viceversa, cu niște bucăți de polistiren. Avem un reșou mic pe care îl încingem circa 20 minute înainte de a face baie, poate, poate nu ne vom reîntâlni cu Coldrex, Fervex și toată familia.

Camera noastră e chiar frumoasă. Acum trei zile am descoperit că avem și un câmp cu flori pe pereți...flori de mucegai. Dragele de ele s-au simțit atât de fermecate de căldura sufletului nostru că au format o adevărată familie, cu mic, cu mare. Și și-au zis că nu se cade să ne deranjeze, așa că s-au cazat pe sub pat, pe sub mobilă, prin locurile astea mai intime.

Ferească sfântul să încerci să-ți lași ceva pe pervaz, la geam, atunci când plouă afară!
Un foarte bun exemplu e telefonul meu, căruia mă mir că nu i-a crescut o coadă de pește la cât a înnotat.

Unde vreau să ajung cu toată povestea mea demnă de un bestseller?
Vreau să ajung la ideea că oamenii ăștia n-au auzit de obligativitatea unui certificat energetic și cu atât mai puțin de locuințe normale. Ei doar cumpără apartamente la nevoie, pe care le renovează. Dar cum rămâne cu confortul casei noastre? Parcă sunt tot mai departe de căsuța din povești...


Când am vorbit cu proprietarul era tare bucuros că i-am sesizat o serie de probleme de care nu avea habar. Chiar i-am sugerat să-și facă timp să contacteze un auditor energetic profesionist care să-i analizeze spațiile pe care acesta le are pentru inchiriere/vanzare. Spre exemplu, i-am menționat pe cei de la Enermed Impex SRL, o firmă cu ingineri ce activează de peste 20 ani. O echipă de profesioniști!

În urma unei astfel de analize el poate obține un certificat energetic ieftin chiar și în 24 ore, ce atestă calitatea sistemului de climatizare, a celui de iluminat, calitatea alimentării cu energie electrică, etc. Pe baza acestui certificat orice proprietar al unei construcții poate interveni cu îmbunătățirile de rigoare, iar asta nu face decât să atragă clienții, având șansa de a-și vinde spațiul mult mai ușor. Bineînțeles, cu cât spațiul are o eficiență mai ridicată, cu atât crește și prețul imobilului. Și în timp ce prețul imobilului va crește după îmbunătățirile aferente, prețul facturilor și al renovărilor se va diminua simțitor.


Așadar, stimați proprietari, tare mi-aș dori ca data viitoare să nu mai am piscină în casă, nici țurțuri la nas și nici "flori" în locuință. De aceea vă recomand cu căldură găsirea unui auditor acreditat care vă poate realiza verificările de rigoare, respectiv un certificat.